’15 – ’17 -> sfat: păstrează bonul

Am lansat al doilea ebook al meu.

A ieșit până la urmă să arate ca și cum ar fi o chestie tristă sau care te întristează. Dar nu e cazul.

E o carte despre devenire, realizare, maturizare, astea. Ați înțeles ideea.

Buy Now – varianta frumix, format PDF, alea-alea

pastreazabonul
mici mai ie literele ălea

56. vorbim 20.10.16-07.06.17

^P^

vorbim
ca să-nțelegem lucruri
cum că lupul
nu e mare lucru

să-nțelegem lucruri
cum că-n timp ce te bucuri
numai de miere, lapte… muguri – hehe
sau doar stai pe loc și-atât
mie mi se face foame și mă pun pe lucru

Cum că deseori un ticluit și înțelept cuvânt
Pesemneori se dovedește-a fi folositor, lucrând
Dacă nimerește-n urechile cui trebuie, nu-n urechile oricui.
Uneori, oricui îi trebuie și-un cui.

vorbim
că ne-am săturat
de lucrul ăsta care este scrisul și de tăișul lui atroce,
că, să mor eu, frate,
dacă aveam un pic de voce,
nu mai scoteam acum a doua carte
^P^

crimele nu se vor opri

crimele nu se vor opri
orice ai face
perversitatea și nebunia mereu vor fi în floare
culmea pentru că așa ne place

 

nu vreau să mă apuc acum să fac o radiografie a societății
că nici nu-mi prea place să generalizez
deși tocmai am făcut-o mai devreme haha

n-o să se oprească faptele
să fim serioși
dar poate
o să se schimbe atitudinea unora
și n-o să mai existe atâta neînțelegere

și o să stea de vorbă
vagabondul cu academicianul
și o să închine un pahar
fermierul cu politicianul

55. metrou 15.10.16

#55

^P^

Eu eram la ieșirea A;
Tu erai la B.

 

Păcat că singurul loc în care apeși pe două butoane
Și ajungi dintr-un capăt în altul
E excel-ul.

 

Ți-am făcut prin semne
Să luăm același metrou până să ne Unirii,
Dar m-am trezit ca din hipnoză mergând mai departe cu Preciziei
Spre unde mi-e locul.

 

PENTRU CĂ MĂ CERTAM CU O HOLOGRAMĂ

NICI MĂCAR NU ERAI PE ACELAȘI PERON

 

Dar nu face nimic.
Îl prinzi tu pe următorul.
^P^

Recenzie Uncle BENZ

Aoleu, Nosfe! Ce le tot faci, bre? Le-ai mai dat cu un album în cap.

Când faci recenzie albumului unui artist te interesezi întâi de viața lui. Unde s-a născut, educația de acasă și cea de la școală; câți frați a avut și dacă a avut vreun animal de companie. Ce prostii a făcut în copilărie și ce prostii a făcut în trecutul mai apropiat. După care treci la discografia lui și – dacă ai ocazia să-l întrebi – planurile de viitor, dpdv artistic. Așa fac profesioniștii, nu? NU?!? (Shoutout to all the music sites in Romania that write shitty articles. G-yeah! Păcat că aveți, cât de cât, niște resurse și vă câcați pe ele.) Și de-abia după aia, după ce l-ai înțeles în toată complexitatea lui (sau lipsa complexității, în unele cazuri) treci la subiectul discutat.

Cam asta am să încerc și eu.

În primul rând, în cazul în care nu ați ascultat albumul sau nu l-ați ascultat „in depth”, am aflat care-i treaba cu cicatricea de pe obrazul lui stâng. Sorry, my bad. Zicea ceva pe Benzalans, dar nu de a lui. Chiar sunt curios cum s-a întâmplat asta; ar fi șmecher dacă ar putea să ne spună. Hehe 😀

nosfe & lu-k CU CICATRICEA
Sursa: Nosfe, pagina oficială

Prima lui piesă de studio s-a numit „Felicita” și era pe italiană.

A jucat fotbal la Dunărea Galați și primul lui nume de scenă a fost Worș. (vezi aici)

Dar să trecem la album, zic.

Uncle BENZ este ultimul – adica cel mai recent, nu vă speriați – album al lui Nosfe, un album dublu, lansat pe 2 octombrie și a avut parte de un listening party în aceeași zi în Buzz AFI Cotroceni (puteți găsi aici cât de șmecher a fost, și asta nu e o variantă filmată bine).

Având în vedere faptul că, până acum, nu prea au existat reacții „oficiale” la acest album și nici nu putem sa vorbim despre cifre, în afară de vizualizările de pe youtube – dat fiind faptul că piața muzicală din România este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire – putem să intrăm direct în pâine.

Nosfe e genul ăla care, ajuns acasă de la studio, în loc să se odihnească, se pune și editează pentru vlog.

Nosfe e genul de artist care se străduiește constant să evolueze și să facă ceva nou, deși a rămas, parcă, cu aceleași zvâc și fler din 2009. (Zic asta pentru că de atunci am găsit eu cele mai vechi melodii ale lui.)

noste zvac din 2009
Sursa: Youtube

Dar presupun că Vlad este cel despre care vreți să știți mai multe.

 

Despre om

 

Crețan Darius Vlad s-a născut pe data de 24 martie, 1985, la Galați. A terminat liceul în Italia în 2005, primele versuri le-a scris încă din 2002, primul lui concert l-a avut în 2003 tot în Italia. A colaborat cu diferiți artiști italieni, iar prima piesă înregistrată se numește Felicita. Dar am mai zis asta. Vlad ascultă, printre altele, soul și lounge, și este pasionat de criminalii în serie, lucru pe care l-a menționat de cel puțin 2 ori în interviuri.

Împreună cu Lu-K Beats, Keed, Killa Fonic și Super Ed (a.k.a. Sexy Kent, a.k.a. Guță, a.k.a. Contele de Monte Pizdo) a format în 2015 proiectul – așa l-au numit, și nu trupă – Șatra Benz. Șatră care a lansat până acum 2 albume, O$OD și O$OD II. Despre sume nu are rost să vorbim, că eu zic că n-are rost. O duc bine băieții. Vânzări de albume, tricouri, vizualizări pe yt și, cel mai important, concerte și evenimente.

1 iunie 2015 a fost ziua în care și-a dat demisia din poziția de Sales Manager pentru a se putea ocupa cum trebuie de cariera lui de artist, pentru a nu mai fi un „Part-time rapper”. După ce a obținut și acordul actualei lui soții, împreună cu care și are un copil, a făcut pasul care s-a dovedit a fi una dintre cele mai inspirate decizii din viața lui. (Câtă încredere trebuie să ai în calitățile tale artistice și ce fel de viziune trebuie să ai ca să renunți la un job plătit bine pentru a face ceva care nu-ți oferă venituri imediate – sau poate never – și care nu te ajută să cotizezi la pensie?)

 

Niște chestii mai de început despre album

 

„Vino să mă testezi când vrea pula ta! Mă trezești la 3 dimineața și-ți fac un freestyle și mă piș pe toată cariera ta! Oricând! Oriunde! Yeah, I’m out!” Cam așa se termină 38, una din cele două melodii preferate ale mele de pe album.

 

„Uncle Benz” este un album complet, aș spune eu. Dacă ești puțin sensibil dpdv artistic – și eu cam sunt, din păcate – te apucă puțin senzația aia că-ți vine să rupi pielea de pe tine, să țipi la fel de tare și cu tot atâta patos cum o face el. Să deschizi larg geamul, să simți aerul cum îți mângâie fața și să știi că, deși nimic n-o să fie niciodată în regulă, în același timp n-o să fie toate odată în neregulă…are sens ce spun, sper.

 

Uncle BENZ îți dă – deși vine cu un vibe nou – acea senzație familiară de libertate, ca majoritatea pieselor Șatra Benz de altfel, așa cum se întâmpla/întâmplă în cazul pieselor B.U.G. Mafia sau Paraziții. Doar că, na…2018…

Acest album nu abordează o singură temă, ci este divers  – la 34 de piese în total ce te-ai aștepta? – și nici măcar nu putem vorbi de un anume stil sau gen muzical în care să-l încadrăm. Da, poți să vorbești despre trap și rap, dar nu poți să-l limitezi la atât.
De la iubire la coaie mari, la cum este privit artistul, la drumul pe care l-a avut de parcurs până aici și anumite persoane/evenimente din viața lui, Uncle BENZ a reușit să acopere o gamă largă de subiecte. Totuși, fiind în zona asta rap, unele predomină:

poza 1 recenzie
Every rap album, sursa 9gag

 

După ce îți face o scurtă prezentare a organelor lui genitale pe Benzalans și îți mai prezintă și ideea generală a modelului lui de afacere (banii din concerte-i bag în boxeri), te trece la Pe la ora două, unde se resimte absolut toată esența trapului. Da’ nu aia nașpa, ci părțile cool, puțin weird și cringe-but-still-cool. Ăsta vine ca un fel de al doilea intro, un fel de preludiu final, și are un video fucked-up care mie, personal, îmi place.

 

 

 

Colaborări – unele

 

O parte din ele aș putea spune că m-au surprins. (pentru simplul fapt că-ți imaginezi că nu orice artist este atât de open-minded pentru a colabora cu o persoană care face parte dintr-un grup văzut prost de unii și care are o altfel de abordare, uneori mai ușoară, asupra unor lucruri)

Cea cu Deliric mi s-a părut a fi cea mai interesantă. Felia se numește și e despre „nu mai încerca să zici că-s la mișto”. You go, Nosfe!

Cum îmi imaginez eu că și-i imaginează lumea pe cei de la Șatra Benz, mai jos:

kids look like they drop the album
Check out my crocks, MOFUCKA, 9gag

 

Dala Bili cu Planet H. Da. Asta e cealaltă din cele două preferate ale mele de pe album. Sound, mesaj, vibe, atitudine, metafore, tot ce trebuie. Și asta m-a surprins puțin, că știam că Planet H și Gojira fac o singură colaborare per rapper și ei aveau deja Brațe și piept cu Nosfe (check it out; n-o să-ți pară rău). Finalul n-are nimic apoteotic în el, ci este chiar liniștit și trimite la ideea că în viață se fac concesii și că ochiu’ dracului nu e chiar atât de negru: Mai bine hai înapoi la bar; dai tu o bere, eu dau un biliard…

Cu Skizzo Skillz a avut chiar două piese comune. Prima se numește Kamikaze, cea pe care a fost invitat și Amuly. Plus că ai pica pe burtă dacă ai fi pe pula ta… – cea mai dumă bună de la Skizzo Skillz pe care o știu eu.

Iar a doua este Mi-a zis tata, împreună cu What’s Up. Strofa lui Skizzo Skillz iar mi-a plăcut. Words to live by, seriously.  (Acum, la o a mia ascultare, îmi aduc aminte că Skizzo Skillz are fetiță, deci versurile îi sunt destinate ei. În cazul versurilor lui, el e tata). Pe astea două Skizzo ne demonstrează – spre deosebire de până acum – că are tehnică, mesaj, versuri. Fucking A!

Dacă vrei s-asculte calul tău,/  Nu-l educa cu pinteni, nu fi bou… Încă o colaborare interesantă, cea cu AFO. Din nou și din nou și din nou…mesaj, mesaj, mesaj. Și-o lua mereu la trap/ Și pe dușmani îi speria. Ei, da’ sunt mai greu de înțeles unele lucruri.

Asta e ultima pe care o menționez aici: Sunt bine, Boss, sau un fel de expert roundup – cum ar zice bloggerii, haha – este o piesă de șmecherie cu un beat gras care m-a trimis cu gândul la Monster a lui Kanye West. 7 minute și jumătate de testicule întinse pe masă cu stil, delicatețe, precizie, dedicare. Cum ar zice Nosfe, YAH!

 

 

Melodii sentimentale – pentru că sunt destule

 

Melodiile pe care Nosfe este sensibil mi se par foarte tari și aș zice că, în special pe astea, i-a ieșit ce și-a propus. Bine, oricum el este specializat pe așa ceva, de când îi spunea Nosferatu și scotea Cine te așteaptă.

Să le luăm în ordinea de pe album.

Chiar dacă refrenul este constituit dintr-o frază care se repetă de 8 ori și se cam simte autotuneul pe toată melodia, parcă îți dă un vibe foarte șmecher Câte zac în mine. De fapt, dacă ar fi s-o gândim puțin, am putea și să presupunem că artistul a făcut-o intenționat la modul 100% (adică la modul: nu, bă, nu-i fac refren șmecher, doar repet asta) și să considerăm că reiterarea celor 2 propoziții în acest mod bezmetic, aproape de paroxism, prezintă chinul autorului și dorința ascunsă, totuși, de a afla cineva… ce zace în el. Eu, unul, le-am simțit.

Sniper e în stilul vechi Nosfe, „în dulcele stil clasic”, cum ar zice Cumicu sau, mă rog, unu’ Nichita, parcă. Ce e păcat e că, deși îți atinge corzile cele mai subțiri, ăsta e genul de melodie care n-o să primească niciodată videoclip. Că e rap și e prea filingoasă pentru rap. Poate doar unul animat; da, unul animat ar merge. (gen ceva între Mâine a lui Deliric și Cupidon a lui Guess Who)

Prin ce-am trecut cu tine e despre mama lui Vlad Crețan. Pentru că, na…Track 11. Deși nu mă regăsesc în versuri – nu le-am făcut atât de multe probleme alor mei în copilărie – reușesc să-mi dau seama de unde vine feelingul ăsta și mi se pare șmecher.

Vayacondios e imnul bărbatului emotionally unavailable. Așa, puțin. Da’ totuși vrea să se arate, da’ nu știe cum. Mă rog, ați intrat aici să citiți o recenzie, nu să vă povestesc despre problemele mele existențiale. 😀 Killa rupe, cum te-ai și aștepta, pe refren și, din păcate, el nu are niciun vers pe melodie.

Bun.

Avem una bucată colaborare mega șmecheră cu Alina Eremia pe Mă nenorocești. Lucruri care mi se par tari la melodia asta:

  1. Alina Eremia, deși e fata de pe piesă, nu cântă ea refrenul. How’s that for breaking patterns, huh?
  2. Nosfe cântă refrenul. Bine, autotune din nou, dar am ajuns să cred că asta nu contează așa mult;
  3. Negativul;
  4. Vibeul;
  5. Mesajul;
  6. Versurile;
  7. Tot.

Mai sunt pe finalul albumului câteva melodii ce abordează teme sensibile, dar vă las pe voi să le descoperiți. Nu că-mi plac mai puțin, dar n-are rost să aflați totul de-aici.

 

 

Arca lui Nosfe

Arca lui Nosfe este primul album post-Șatra semnat Nosfe, lansat pe data de 29 septembrie, 2016.

Acesta a fost un album fără colaborări, lucru surprinzător pentru muzica din această zonă. El spune că s-a întâmplat să fie o perioadă în care s-a simțit singur dpdv artistic. Eu tind să-i dau dreptate.

Dacă ar fi să ne dăm cu presupusul – și fix asta am să fac – ne-am gândi că a făcut o scurtă analiză asupra imaginii lui de artist, influențată de imaginea grupului din care face parte, în plină ascensiune, totuși desconsiderat de destul de multă lume. Cred că a realizat, pe de o parte, că mare parte din hateul ăsta nu avea nicio bază (lor nu le convine că ne merge, asta e de fapt, parafrazez) și a vrut să arate că și fără Șatră o face la fel și tot îi iese; pe de altă parte, e posibil să fi realizat că poate s-au grăbit cu unele lucruri și o fi vrut să ia o pauză…artistică de la tot ce înseamnă Șatra BENZ.

Personal sunt de părere că și pe acest album s-a grăbit un pic. Dar asta e doar părerea mea.

De pe Arca lui Nosfe mi-au plăcut: 95, la Vin mi-a plăcut ideea videoclipului (omul chiar a făcut, din apă, vin! Uite o metaforă simplă care, totuși, poate să dea multe de înțeles.), Iubito, Restaurantu (old-school as fuck! Din nou, mesaj și lirică.  Nu că în rest n-ar avea mesaj sau lirică, dar asta a sunat cumva mai…altfel.),Temple, Salam, Știa Ceva, Bibelou, Vitan Club, Rânduri (videoclip șmecher din nou, se știe!), Taci din Gură!.

Ca concept al videoclipului mi-au plăcut în special Rânduri și Știa Ceva – prea bine jucată de amândoi, și de Beatrice Rubică, și de Vlad Crețan.

 

 

Niște chestii mai de sfârșit despre album

 

Am un vers – făceam șpagatul la tocul ușii – pe care nu l-am înțeles. Da’ eu sunt numai unul.

Simtete pur și simplu te face să dansezi. Sau pe mine cel puțin. Eram la muncă și îmi venea efectiv să mă urc pe birou și să încep să dansez. Să moară Bibi. Asta e melodia masculului care are încredere deplină în propria sexualitate și o invită pe femelă să inițieze ea ritualul împerecherii. Un bărbat care știe că are opțiuni, un bărbat care are starea de spirit aia care trebuie. Dar să nu mai vorbim despre lucruri care-mi lipsesc…

Preferatele mele de pe album, cele în care mă regăsesc foarte mult sunt Dala Bili și 38. Două melodii despre bani și despre cum ar trebui să tratezi treaba pe care-ți place cel mai mult s-o faci. Adică dorindu-ți să faci BANI din ea.

nosfe vrea bani
Sursa: Nosfe, pagina oficială

 

 

Mici concluzii

 

Vlad Crețan a stat 5 ani în Roma, de unde și pasiunea lui pentru paste pe care o afișează cu naturalețe și în vlogurile lui, Condimentele lui Nosfe.

Vlad, atunci când a avut de susținut un concert în 2007 în Galați și a fost anunțat că acest lucru nu se mai poate întâmpla, a scos toți oamenii din club afară și a început să dea freestyle. A CONTINUAT să dea freestyle și după ce a venit poliția și i-a dat amendă. YAH! YAH!

Membrii Șatra se vede că sunt, în al doilea rând, niște oameni de afaceri – chiar niște vizionari, aș putea spune – și calitatea produselor lor nu poate decât să crească în timp, exact cum se întâmplă oricum deja.

Uncle BENZ este, în opinia mea, un album care va rămâne pentru oricine – are prea multe filme, prea multe melodii; prea muuult – în istoria muzicii aferente modului de viață Hip-Hop din România.

Au fost un chin, o plăcere și o onoare pentru mine să scriu această recenzie stângace și prost structurată, dar am zis că trebuie s-o duc la capăt, având în vedere că, până în secunda asta, nu a mai făcut-o nimeni(don’t believe me? Google it!). Darrr hai să nu intrăm nici în subiectul ăsta…